Vremurile in care traim sunt grele. Nu ca am fi avut de ales, dar toate generatiile au trebuit sa se adapteze la timpurile in care au trait. Si cum vremurile se schimba, si oamenii se schimba. Sau si mai bine zis, oamenii schimba vremurile.
E un timp in care extremele sunt la ordinea zilei: schimbarile climatice si sarbatorile petrecute in familie, prostitutia la fetele de scoala generala si liceu, violurile si casatoriile (din interes, normal). Si exemple ar mai fi, le stiti fiecare din voi. Sunt vremuri in care noi, fetele si femeile din toata lumea, NU NE MAI PERMITEM sa fim sclave, sa ascultam orbeste de voi, barbatii, sa nu avem niciun cuvant de spus, sa facem copii si mancare, sa fim folosite ca niste carpe ca sa va satisfacem placerile. Vremea fetelor cuminti, ascultatoare, a trecut de mult.
E vremea femeilor independente, rele, dure, care au intotdeauna ceva de comentat in certuri, vesnic nemultumite (perfectioniste in esenta), care n-au nevoie de inel pe deget ca sa se simta implinite, care se pot lipsi de barbatul iubit atunci cand acesta le face sa sufere (chiar daca despartirea e dureroasa), femeile care stiu sa se bucure de fiecare clipa, care au agenda incarcata si, totusi, au timp pentru toate, care nu sunt pe principiul “virginitate pana la casatorie” si nu se tem sa aleaga ceva mai bun pentru ele pentru a se simti bine din toate punctele de vedere (sufleteste si trupeste).
Rusinea, cumintenia, timiditatea nu-si au locul acum cand progresul se face din mers. Totul se face la viteza secolului XX, o viteza care elimina ratatii din mers si-i numeste mediocri, oameni pur si simplu.
Femeia invinge timpul, suferinta, barfa, ideile preconcepute in legatura cu ea. Depaseste limite, sparge bariere, topeste inimi de gheata si are ca dicton: “Dificilul e ceea ce poate fi realizat imediat, imposibilul e ceea ce cere ceva mai mult timp”. Intotdeauna gaseste resurse sa mearga mai departe.
laurasararu