Cum ar fi sa nu mai poti mirosi cafeaua de dimineata, painea aburinda, iarba proaspat taiata, vinul, cartofii prajiti, ploaia sau mirosul special al pielii persoanei iubite? Puneti mana la nas timp de cateva secunde. Cat de insipida ar fi viata fara capacitatea de a mirosi! Si totusi, poate ar determina fumatorii sa renunte la fumat

Dar cum ar fi sa nu mai poti simti gustul mancarii, al inghetatei sau al prajiturilor, gustul vinului fiert intr-o zi de iarna sau al unei beri intr-o zi fierbinte de vara? Probabil ca ai manca de foame sau din obisnuinta, din moment ce pofta a disparut odata cu gustul…

Urmeaza auzul. Fara auz, de ce sa mai mergi la concerte? Nu ti-ai mai bea cafeaua pe ritmuri de muzica, nu ai mai putea auzi stirile, am fi cu totii o generatie de surdo-muti care s-ar intelege prin semne. Puneti mana la urechi in timp ce vedeti un film sau ascultati o melodie, dupa cum observati – raman doar semnele. In cazul politicienilor ar fi un exercitiu destul de interesant: dati televizorul pe silentios si fiti atenti la gesturi.

In ceea ce priveste vazul, cea mai mare pedeapsa ar fi sa nu mai poti vedea atunci cand porti o conversatie fata in fata cu un amic, cu persoana iubita, cu parintii, fratii… Sa nu-ti mai poti vedea jumatatea atunci cand ii spui “te iubesc”… Cat de rece ar fi totul in intuneric!

Iar acum ganditi-va cum ar fi sa va pierdeti aceste simturi unul cate unul, ramanand doar pipaitul. Viata ar merge tot inainte, urmandu-si cursul, si tot ai putea simti respiratia, sarutul, lacrimile fierbinti ale persoanei iubite… Life goes on…

- Am venit sa te iau.

- Nu sunt gata, zice Wakefield.

- De ce nu? N-ai nici un motiv sa traiesti.

Wakefield se scandalizeaza.

- Esti intr-o dunga? Cum poti spune asa ceva unui barbat in floarea varstei?

- Esti un ratat. E timpul sa mori.

Diavolul e plictisit. Are discutia asta de, sa zicem, sase, sapte ori pe zi? Nimeni nu primeste moartea cu bratele deschise. Sunt numai buni pentru ea, au nevoie de ea, dar cand e la o adica, nu se dau dusi.

- Cum adica un ratat? Sunt o persoana foarte respectata.

- Fie, ofteaza Satanik, daca vrei sa ne jucam… De ce vrei sa mai ramai? Te ingrijoreaza soarta celor pe care ii lasi in urma?

- Nu ma intereseaza deloc oamenii, spune Wakefield cu artag, indreptandu-se de spate si privind la cheliuta dintre coarnele Necuratului care este, fie vorba intre noi, cam scund. Vreau doar sa ma lasi in pace.

- Incearca sa-i tranteasca Diavolului usa in nas, dar Diavolul pusese deja o copita in prag.

- Ok, deci esti un singuratic. Nu tu cineva drag, nu tu rude, nu tu animale de companie. Nimic pentru care sa merite sa traiesti, in afara catorva metehne.

- N-am spus asta. Am o multime de prieteni. Vocea lui Wakefield suna sovaielnic. Fiica mea, Margot, ar fi, probabil, foarte afectata…

Diavolul sesiza ocazia si profita.

- Nu te amagi, amice. N-ai mai vazut-o pe fiica-ta de ani de zile, stim asta amandoi. Hai, spune adevarul, care e motivul real pentru care vrei s-o mai freci pe aici?

(…)

- Ce-ai zice daca ai avea ocazia sa mai reduci un pic din truda si sa amani cate ceva din aste ridicari escatologice? Da-mi sansa de a-mi gasi adevarata viata. Daca reusesc – si tu esti cel care va judeca asta, de buna seama – imi vad mai departe de traiul meu. Daca nu… ei, bine, faci ce ai de facut. Ar fi al dracului de relaxant fata de toata chestia aia cu cazanele si biciuirea in masa.

Diavolul se simte ispitit. In meseria sa, jocul de noroc este singurul mod in care-ti poti petrece nemurirea, care nu trece deloc si care da prilej la multe interpretari si migrene.

- Cam cat crezi ca o sa-ti ia trebsoara asta? intreaba Intunecatul, punandu-si copitele pe masuta.

- Pai, nu stiu… Wakefield se preface ca socoteste. Un an, poate. Maximum doi.

Diavolul se joaca ganditor cu paharul gol de whiskey. Wakefield aduce sticla din bucatarie si mai toarna cate una rand teapan.

- Va presupune obligatoriu ceva calatorii, stii. Nu poti sa stai pur si simplu in apartamentul asta si sa huzuresti. Apropo, frumos locsor.

- Nici o problema, incuviinteaza Wakefield cu grabire. Oricum calatoresc mult. Fraierul pune botul, se felicita singur.

Diavolul ramane tacut, savurandu-si cel de-al doilea whiskey,. Inchide ochii cei galbeni si osteniti si, pentru o clipa, Wakefield isi inchipuie ca a adormit, pana cand mormaie si ochii i se deschid cu o fluturare.

- Si va trebi sa-mi aduci cate ceva de peste tot unde te duci.

- Sa-ti aduc ceva? Cam ce, un suvenir, ceva valoros, ceva ca o jertfa? Incerca sa fie cooperant.

- Nu stiu, pe bune. Ceva ce crezi ca mi-ar face placere. Poate fi orice.

- Esti sigur ca nu vrei ceva mai abstract? Si nu cere traditia sa-mi ceri sufletul in schimbul acestui targ? Asa se petrec lucrurile in Faust, in Maestrul si Margareta, in toate textele clasice.

- Mai scuteste-ma! maraie Diavolul. Ma scald in suflete pana peste cap. E o piata numai buna pentru cumparatori. Uita-te pe fereastra si vezi singur.

Un sir de femei se intinde pe trotuar, cat vezi cu ochii. Wakefield stie de ce s-au strans acolo. Un regizor faimos filmeaza deja in cartier si fetele au venit pentru auditie. Regizorul a dat deja rolul; auditia este numai o modalitate de a-i face rost mosoteiului de oarece futai. Wakefield intelege incotro bate Diavolul.

- Deci nu ravnesti la sufletul meu.

- Pornesti, domnul meu, de la presupunerea ca ai avea asa ceva, dar fie ca ai sau nu, eu, unul, nu-l vreau. Eu vreau un lucru, un obiect, <obiectivitate> pura, ceva care sa-mi demonstreze ca ai gasit asa numita viata adevarata. In afara de asta, vartejul de spaima si indoiala de sine pe care simpla mea cerere ti l-a produs e o rasplata suficienta pentru mine. Batem palma, domnule Wakefield, daca te invoiesti la aceste conditii. Iti dau un an. Este o ocazie nepamanteana, dar acum, ca existenta mea a fost probata stiintific prin existenta gaurilor negre, imi pot permite sa fiu un pic marinimos.

Wakefield cantareste aspectele practice ale cautarii sale.

- Dar ce se va alege de toti oamenii care depind de mine? Fosta nevasta, fiica noastra, companiile de carti de credit, oamenii din memoria telefonului meu mobil?

- Nici macar nu vor baga de seama ca ai disparut.

- Asadar, cand va incepe aceasta vanatoare spirituala de hoituri? intreaba Wakefield, pe un ton mai relaxat decat el insusi.

- Trebuie sa astepti sunetul pistolului de start, spune Diavolul, supermisterios, ridicandu-si paharul gol, dar pana una-alta, poti sa mai torni un rand.”

Editura Polirom, Iasi, 2006,  pp. 7-14

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 1,100 times in 2011. If it were a cable car, it would take about 18 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Studentii trebuie sa aiba dreptul la replica fara sa se teama ca daca-si contrazic profesorul vor primi o nota mica. Cursul ar trebui, de fapt, sa fie un dialog deschis intre profesor si cursanti.

Mai mult, ar trebui ca studentii sa aiba de facut teme ceva mai serioase, nu sa fie nevoiti sa transcrie pagini intregi de emisiuni mai mult sau mai putin radio. Nici acum nu am inteles la ce ne-a folosit treaba asta, poate pentru a face „scurta la mana”. Cred ca la fiecare tema noua ar trebui sa se explice studentilor la ce va folosi efectuarea temei respective.

Din pacate, unii dintre profesorii inteligenti, cu adevarat inteligenti, au tendinta de a-si alege prieteni profesori dintre cei putin inzestrati intelectual. Chiar mai rau decat atat, nu realizeaza cat de mult ii tin pe loc astfel de profesori, iar daca au apucat sa le tina partea si sa se certe cu studentii in favoarea profesorilor putin inzestrati intelectual, au pierdut definitiv respectul studentilor. Cateodata sunt atat de orbiti de aceasta prietenie fictiva incat, pur si simplu, nu mai iau in seama reprosurile studentilor in legatura cu profesorul-problema, respingandu-le din start. Sunt insa cazuri in care majoritatea are dreptate, chiar daca aceasta majoritate este reprezentata de studenti.

Un profesor ar trebui sa stie sa-si impuna punctul de vedere atunci cand este cazul, nu sa negocieze cu studentii temele pentru acasa. Acest lucru nu inseamna ca trebuie sa se transforme intr-un dictator, ci sa seteze din start limite peste care sa nu treaca, asemenea unui parinte. De cele mai multe ori, studentii sunt obisnuiti de profesorii de liceu sa fie lasati sa faca ce vor, de aceea trebuie sa fie dezobisnuiti intr-un mod productiv.

Ca in orice profesie, exista avantaje si dezavantaje. Unii practica aceasta profesie pentru ca li s-a oferit ocazia, iar daca nu le place ceea ce fac nu inseamna ca ar trebui renunte la profesie, ci sa se straduiasca mai mult pentru a da teme inteligente si sa se gandeasca mai mult la latura practica a specializarii unde tin cursul. Cat despre cei care le place ceea ce fac si tin sa invete studentii cat mai multe lucruri utile, indiferent de remuneratie, tot respectul. Sunt putini, dar buni. Acestia sunt oamenii care ne raman in memorie toata viata si la care ne gandim cu placere oricand.

Nu se teme de provocari, dimpotriva. Ele au devenit parte din el, doar nu vrea sa auda ,,looser” din gura prietenilor, nu? Pocker-ul tine loc de Biblie, bautura tine loc de apa, tigarile si drogurile – de pofta. Nu se da in laturi de la injuraturi – asta a inteles el prin ,,dezvoltarea” vocabularului.

Cand vrea sa impresioneze o fata, ragaie si isi da ,,aere” de vedeta. Odata ajuns la bloc, trebuie sa duca gunoiul: oriunde, numai acolo unde trebuie nu.

Seara il vezi iesind dintr-o masina ,,de fitze”, decorata frumos cu o gagica in locul din dreapta, urcand scarile celui mai ,,tare” club din oras. Odata ce-a ajuns acolo, se imbata, fara sa-i pese de prietena lui. Ce dracu’, il suporta, ca doar are bani!

Nu intelege la ce folosesc tacamurile, asa ca le lasa acolo unde le gaseste. Foloseste nimic altceva decat… mana (in niciun caz mintea).

Asculta manele cu volumul dat la maximum, ,,proband” sistemul audio de ultima generatie. Nici de la bataie nu se da in laturi, trebuie sa demonstreze ca are ,,cojones”. “Ai grija ca ti-o iei!”.

Nehotarat in ceea ce priveste fetele, ajunge sa le ,,testeze”: cate una pe seara sau in grupuri de cate doua. Afurisit fie cel care a zis: ,,Femeia e ca masina, ca sa vezi cat de buna e trebuie s-o incerci”.

Nu l-ati recunoscut? Poate fi vecinul, amicul sau chiar iubitul vostru. Aveti grija, e ,,periculos”!

EA. O vedeti la scoala intr-o bine determinata ,,bisericuta”, povestind cu zambetul pe buze cea mai recenta patanie a lui X sau Y (adica barfind). Dupa ore, merge impreuna cu fetele la un suc sa discute chestiuni importante (iar barfa).

Cand ajunge acasa incepe sa se pregateasca pentru intalnirea cu ultima ei ,,achizitie”: un badaran smecher intr-o masina ,,de fitze”. Se duc in cea mai ,,tare” discoteca, iar dupa cateva pahare de whisky si un dans incendiar, el propune, ea… nu refuza.

Nu poarta decat tocuri, asortate frumos la geanta (ambele shiny), cu sanii si picioarele la vedere in orice anotimp. Machiajul si fondul de ten sunt nelipsite din geanta si de pe fata ei.

Vara face topless, doar nu vrea sa ramana cu urme de bretele (si pentru a-si expune silicoanele), iar atunci cand nu are timp merge la solar.

Ce ziceti, se potrivesc? :>

• 10:00 – se trezesc (in cel mai fericit caz)
• 10:15 – iau micul dejun
• 11:00 – se gandesc ce vor face inca o zi acasa
• 11:30 – se apuca de ceva fara insemnatate, doar au destul timp pentru lucrurile cu adevarat importante
• 12:00 – fac o plimbare daca nu e foarte frig
• 13:00 – timp pentru o gustare
• 13:30 – deschid calculatorul sa mai omoare niste timp
• E deja 17:00 – iau pranzul.
• 17:30 – se gandesc ce sa faca in continuare
• 18:00 – se uita la un film
• 20:00 – timp pentru serialul preferat
• 21:00 – cineaza
• 22:00 – hai la inca un film
• 00:00 – se roaga sa-si gaseasca un serviciu ca prea au pierdut timpul, apoi la culcare.

Inainte sa zici „Cartea asta nu e pentru mine”, ar trebui sa tragi aer in piept si sa recunosti purul adevar: relatiile nu sunt perfecte si de cele mai multe ori sfarsesc in chinuri groaznice din cauza incapacitatii unuia de a-l intelege pe celalalt, de a se pune in locul lui. Tot ce face aceasta carte e sa-ti deschida ochii si sa realizezi ca orice relatie poate fi intretinuta cu minimum de efort si cu un strop de bunavointa.

Bineinteles, sunt cupluri care cred ca au o relatie perfecta. Eu nu ma adresez acelor cupluri si acelor oameni care au incetat sa creada ca e loc de mai bine. Mesajul meu pentru cei care sunt la un pas de despartire, pentru cei care au facut din certuri o rutina este: „Cititi introducerea, apoi judecati.”

„Dupa o saptamana de la nasterea fiicei noastre Lauren, sotia mea Bonnie si cu mine eram complet epuizati. Lauren ne trezea in fiecare noapte. Bonnie avusese probleme la nastere si lua analgezice. Abia putea sa umble. Dupa cinci zile de stat acasa pentru a o ajuta, am reinceput lucrul. Ei parea sa-i mearga mai bine.

Pe cand eram plecat, i s-au terminat calmantele. In loc sa ma sune la birou, ea l-a rugat pe unul dintre fratii mei, care venise in vizita, sa ii cumpere. Insa fratele meu nu i-a mai adus medicamentul. In consecinta, ea a petrecut toata ziua chinuita de dureri si avand grija de un nou nascut.

Nu am stiut ca avusese o zi atat de ingrozitoare. Cand m-am intors acasa, ea era foarte indispusa. Am interpretat gresit cauza supararii ei, luand-o ca pe un blam la adresa mea.

 Mi-a spus:

- Toata ziua am avut dureri… Mi s-au terminat pastilele. Am stat la pat si nimanui nu i-a pasat!

M-am aparat:

- De ce nu m-ai sunat?

- L-am rugat pe fratele tau, dar a uitat! L-am asteptat toata ziua sa se intoarca. Ce pot sa fac? Abia pot sa umblu. Ma simt atat de parasita!

In acel moment am izbucnit si eu, cam cu capsa pusa in ziua aceea. Eram suparat ca nu ma sunase. Eram furios ca ma acuza pe mine, cand eu nici nu stiusem ca avusese dureri. Dupa un schimb de cuvinte tari, m-am indreptat spre usa. Eram obosit, nervos si auzisem destule. Amandoi ajunsesem la capatul puterilor.

Atunci s-a petrecut ceva care urma sa-mi schimbe viata. Bonnie mi-a spus:

- Stai, te rog, nu pleca. Acum am nevoie cel mai mult de tine. Am dureri. N-am dormit de zile intregi. Te rog, asculta-ma.

M-am oprit un moment. Ea mi-a spus:

- John Gray, tu imi esti prieten doar la bine. Cat timp sunt Bonnie cea draguta si iubitoare tu-mi stai la dispozitie, dar cum nu mai sunt asa, o stergi pe usa afara.

S-a oprit, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Apoi a spus pe alt ton:

- Chiar acum am dureri. Nu am ce sa-ti ofer, este momentul cand am cea mai mare nevoie de tine. Te rog, vino si strange-ma in brate. Nu trebuie sa-mi spui nimic. Am nevoie doar sa simt imbratisarea ta. Te rog, nu pleca.

M-am apropiat si am tinut-o in brate, in tacere. Ea a plans in bratele mele. Dupa cateva minute mi-a multumit ca am ramas. Mi-a repetat ca avusese pur si simplu nevoie sa-mi simta imbratisarea.

In acel moment am inceput sa inteleg adevaratul sens al dragostei neconditionate. Ma consideram intotdeauna un om iubitor. Dar ea avea dreptate. Fusesem un prieten de zile bune. Cat timp fusese vesela si draguta, ii raspundeam prin dragoste. Dar, daca era nefericita sau indispusa, ma simteam vizat si atunci o contraziceam sau o evitam.

In ziua aceea, pentru prima oara, n-am lasat-o singura. Am ramas si m-am simtit formidabil. Am reusit sa-i ofer ceva atunci cand ea avea nevoie cu adevarat de mine. Asta arata adevarata dragoste. Sa ai grija de celalalt si sa te increzi in iubire. Sa fii prezent in momentele ei grele. M-am minunat cat de usor mi-a fost sa o ajut dupa ce mi-a aratat cum sa o fac.

Cum de-mi scapase asta? Ea avusese nevoie doar sa vin si sa o tin in brate. O femeie ar fi simtit instinctiv ceea ce-i trebuia lui Bonnie. Dar, ca barbat, n-am stiut ca atingerea, imbratisarea, faptul de a o asculta erau atat de importante pentru ea.

Invatand aceste diferente, am deschis un nou gen de relatii cu sotia mea. Nu mi-as fi inchipuit vreodata ca se putea atat de simplu sa punem capat unui conflict.”

„BUNELE INTENTII NU SUNT SUFICIENTE.

A te indragosti este intotdeauna un miracol. Pare ceva etern ca si cum dragostea va dura pe vecie. Noi credem in mod naiv ca suntem cumva scutiti de problemele pe care le-au avut parintii nostri, nefiind ingrijorati ca dragostea se va stinge. Suntem siguri ca asa trebuie sa fie si ca urmeaza sa traim intotdeauna fericiti.

Dar pe masura ce magia se stinge si viata zilnica isi intra in drepturi, iese la iveala faptul ca barbatii continua sa ceara femeilor sa gandeasca si sa reactioneze ca ei, iar femeile asteapta de la barbati sa se poate ca ele. Fara o cunoastere limpede a diferentelor dintre noi, nu acordam suficient timp pentru a ne intelege si a ne respecta unii pe altii. Devenim pretentiosi, iritati, acuzatori si intoleranti.

Cu toate intentiile bune, dragostea continua sa moara. Problemele curente reusesc cumva sa se infiltreze. Se acumuleaza resentimentele. Comunicarea se degradeaza. Neincrederea sporeste. Rezulta respingerea si evitarea. Miracolul dragostei este pierdut.

Ne intrebam pe noi insine:

Cum se intampla asta?

De ce se intampla asta?

De ce ni se intampla noua?

Pentru a raspunde acestor intrebari, cei mai celebri ganditori au elaborat stralucite si complexe sisteme filozofice si psihologice. Totusi, vechiul model revine. Dragostea moare. Se intampla aproape tuturor.

In fiecare zi , milioane de indivizi isi cauta un partener pentru a imparti acest sentiment special de iubire. In fiecare an, milioane de cupluri se unesc, cu dragoste, apoi se despart deoarece au pierdut dragostea. Dintre cei care sunt in stare sa intretina dragostea un timp destul de indelungat pentru a ajunge la casatorie, doar 50% nu se despart ulterior. Din cei 50% care raman impreuna, probabil ca jumatate nu sunt satisfacuti. Ei stau impreuna din loialitate, obligatie sau din teama de a incepe din nou.

Efectiv, foarte putini oameni sunt capabili sa-si dezvolte iubirea. Totusi, se intampla.

Cand barbatii si femeile sunt in stare sa se respecte si sa-si accepte deosebirile, atunci dragostea are sanse sa infloreasca.

Prin intelegerea diferentelor ascunse dintre sexe putem reusi mai usor sa oferim si sa primim dragostea. Incuviintand si acceptand diferentele dintre noi, pot fi descoperite solutii constructive prin care sa obtinem ceea ce dorim. Si, cel mai important, putem invata cum sa-i iubim si sa-i ajutam pe cei la care tinem.

Dragostea este un miracol si poate dura daca ne amintim de deosebirile dintre noi.”

Dr. John Gray „Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, Editura Vremea, Bucuresti, 2006, Traducere de Nicolae Damaschin, pp. 7-8, 16-17.

 Atentie! Acest mesaj se adreseaza exclusiv persoanelor cu picioarele pe pamant, celor care inca mai cred in dragoste, sinceritate si respect, precum si celor care nu s-au lasat inselati… de rutina din cuplu.

Daca sentimentele iti sunt impartasite, exista respect si sinceritate (si lista poate continua), tentatia poate fi doar o unealta in drumul spre descoperirea faptului ca nu merita sa dai vrabia din mana pe cioara de pe gard. Insa, mai intai trebuie sa te asiguri ca vrabia e vrabie si ca cioara e cioara. E posibil sa te aventurezi in relatii in care sa descoperi ulterior ca persoana de langa tine nu e tocmai cine spunea ca e.

 Totusi, daca nu te inseala, tu de ce ai insela?

Nu exista „nu pot”, exista doar „nu vreau”

Sigur, exista si persoane care vor protesta spunand „Dar nu pot sa ma abtin!”. Alegerea iti apartine, inseli sau nu inseli. Nu poti da vina pe faptul ca el/ea arata prea bine ca sa-i poti rezista , nici pe soarta, nici pe Dumnezeu. Numai tu esti responsabil de alegerile pe care le faci si trebuie sa fii constient si de riscuri. Poate ca nu iubesti persoana care te iubeste, dar asta nu-ti da dreptul sa inseli. Si tocmai ala ar fi momentul sa te intrebi: „Merita sa (ma) insel?”

M-am plictisit

Asa, si? Citeste o carte, iesi cu prietenii, vezi un film, fa o plimbare, fa ceva sa alungi plictiseala intr-un mod productiv, ca, pana la urma, ce castigi dintr-o aventura? Experienta? Nu, experienta o castigi cand incerci lucruri noi cu cel/cea de langa tine. Nu poti spune ca ai incercat totul si n-ai reusit sa scapi de plictiseala. Oare raspunsul chiar e „aventura”?

Nu merita

Te inseala persoana iubita? Asta inseamna ca nu te merita si cea mai buna solutie e sa-i dai papucii. Razbunarea e una din solutii, dar in final nu te face sa te simti mai bine, va spun din experienta. Nu te mai minti nici pe tine, nici pe el/ea si fii pregatit/a sa iei decizia corecta!