Braga de Slatina

Bragageria din apropierea cinematografului

Cofetarie cu aroma de braga

Vechea bragagerie din centrul istoric al Slatinei

In cele doua bragagerii din oras, amandoua apartinand familiei Memish, la loc de cinste se afla inghetata, halvitele, braga si citro. Clienti sunt destui tot timpul anului, asta pentru ca oricine a gustat din bunatatile albaneze nu se poate abtine sa nu revina.

Cu un local aproape de centrul orasului si cu celalalt in centrul istoric al Slatinei, cofetaria “Atletul albanez” – sau cum e cunoscuta de localnici, “La albanezi” – este cea mai veche firma romaneasca privata care nu si-a intrerupt activitatea de aproximativ 100 de ani. Retetele sunt pastrate neschimbate din generatie in generatie, iar acest lucru pentru ca familia Memish militeaza de ani buni pentru pastrarea traditiilor si sarbatorilor romanilor si dezaproba preluarea unor sarbatori precum Halloween sau Valentine’s Day in detrimentul obiceiurilor romanesti.

De ce “Atletul albanez”?

“Pentru ca, pe la 1913, in timp ce trecea prin Slatina o armata de luptatori turci, trimisi in Germania, la curtea kaiserului, capetenia a dat sfoara-n tara ca ofera 200 de napoleoni de aur celui ce va reusi sa-l puna la pamant. Viteazul care a castigat ramasagul a fost o namila de arnaut, Sabit Memish, unchiul meu. Cum religia ii interzicea sa pastreze banii, i-a donat orasului, motiv pentru care, drept multumire, primaria a botezat firma <<La atletul albanez>>”, spune Hashim Memish.

Interiorul noii Bragagerii

Interiorul vechii bragagerii

Traiesc in Romania, dar nu sunt recunoscuti ca romani

Din cauza unei erori birocratice, inca asteapta sa primeasca cetatenie romana. Dar ei se considera la fel de romani ca si persoanele cu cetatenie romana. O dovada a acestui fapt este ca au ramas in continuare in Romania atatia ani, desi au intampinat destule dificultati. In perioada comunista nu aveau decat pasaport albanez, pentru a se putea deplasa in afara tarii dupa esente si fructe exotice. Iar cozile erau interminabile, doar cat sa apuce sa guste fiecare o felie de portocala confiata. Asa cum erau toate pe vremea aceea, si zaharul era portionat – cate 5 kilograme. Ei povestesc cum, intr-o seara, zaharul a venit in pliculete de 5 grame si s-au chinuit toata noaptea sa-l despacheteze. Un alt inconvenient a fost demolarea caselor, iar timp de zece ani au locuit 14 suflete intr-un apartament cu 3 camere.

Amza Pelea si Nicu Constantin

In anul 2008, Hashim Memish a primit titlul de cetatean de onoare al municipiului Slatina, diploma fiind agatata pe peretele unde se afla cele mai frumoase momente ale familiei. Printre ele se afla diploma jubiliara acordata familiei Memish (1998), titlul de cetatean de onoare acordat familiei Daud Memish (1993), fotografii cu celebritati care au trecut pragul bragageriilor (Amza Pelea, Nicu Constantin, Mircea Dinescu).

Halvita

Oameni din diferite colturi ale lumii sau ale tarii au trecut pragul bragageriei familiei Memish. Pe langa bunatatile ce-ti imbie privirea, amabilitatea membrilor familiei depaseste imaginatia. Au o vorba buna pentru fiecare, indiferent cat de multe griji ar avea. Mereu cu zambetul pe buze, ei sunt cel mai bun exemplu de optimism si prin apelul la traditie ne fac sa ne simtim mandri de faptul ca suntem romani. Cofetaria cu aroma de braga reprezinta, in acest caz, o poveste de succes.

Braga si citro

Tăieni sendos me şune pare!

Sa fii sanatos si cu bani multi!

Advertisements

One thought on “Braga de Slatina

  1. Pingback: trei orase in trei zile | andreanum & co

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s