Procese de constiinta

“Fa-ti griji pentru constiinta ta, nu pentru reputatia ta. Constiinta este ceea ce esti tu, reputatia este ceea ce gandesc ceilalti despre tine. Iar ceea ce gandesc ceilalti despre tine este problema lor…” – Charlie Chaplin

Nu am mai scris pe blog de multa vreme… 1 an. De fapt, mai mult de 1 an… Ma simt vinovata ca mi-am abandonat proiectul de suflet, ca am renuntat la el atat de usor, in fata catorva greutati… Idei am avut mereu, in drum spre serviciu, in libere, dar ceva ma impiedica sa ma apuc – din nou – de scris.

Ma lovesc de aceleasi temeri de fiecare data si ca o lasa ce sunt nu mi le infrunt, continuand sa ma tot lovesc de ele in cercul asta vicios in care tot intru. Tendinta generala este de renuntare in fata propriei neputinte si ideea ca nu sunt suficient de buna pentru a publica ceva, ca nimic din ceea ce scriu nu e valoros si lista poate continua, numai de asemenea critici “constructive” sunt capabila.

Anul trecut incepusem sa public din nou articole dupa o perioada totala de liniste – ca si acum – pana cand un mic val mi-a zdruncinat corabia si iar am renuntat la scris. E ca un drog de care te lasi, apoi te urmareste peste tot obsesia lui si te apuci din nou de el cand nu mai poti fara. Mi se pare ca scriu atat de ciudat :)) daca nu pun mana pe-o carte curand o sa ma indobitocesc de tot. Poate ati citit articole din urma, aveam un stil anume, stil pe care l-am pierdut in momentul in care:

  1. Am terminat facultatea si am rarit postarile;
  2. Activitatea cerebelului s-a diminuat din cauza serviciului;
  3. Nu am mai citit carti.

In momentul in care intrerupi un proces de ascensiune intelectuala, totul s-a terminat. Gata, cerebelul intra in staza si daca mai esti si genul perfectionist la modul extrem nu mai scrii nimic. Planul era sa termin facultatea si sa urmez un master. Puf! In anul cu pricina s-a renuntat la locurile fara taxa pentru Universitatea din Pitesti, iar bani de unul cu taxa nu aveam, nici de chirie. Bun, m-am impacat cu ideea asta si am incercat sa-mi gasesc un serviciu decent – decent insemnand fara munca fizica sau bataie de joc. Rezultatul? 2 ani de stat acasa aproape degeaba. Bun, continuam drumul usor sinuos si cu asperitati pe margini. Urmeaza 2013, anul gasirii “minunatului” serviciu, moment in care chiar totul s-a terminat inainte sa inceapa macar. Oboseala m-a robotizat in primele luni, nu mai eram capabila sa gandesc, pur si simplu actionam si faceam totul ca un calculator. Slabisem peste 5 kg, desi nu lucram decat 4 ore, dar erau 4 ore in care aveam atatia clienti ca nu aveam timp nici sa mananc, nici sa merg la toaleta. Dupa 3 luni am intrat la un program intreg stabil si linistit. Linistit pana in toamna, cand am aflat ca riscam sa ne pierdem locul de munca, iar cand aveam impresia ca apele se calmeaza am deschis un nou magazin si a trebuit sa preiau vanzarea celorlalte doua puncte de lucru desfiintate. De atunci apele nu s-au mai linistit si sunt intr-o stare de incordare continua, un stres permanent de care nu pot scapa si am o nevoie de schimbare atat de mare ca simt ca nu mai pot continua fara…

E greu sa se prabuseasca realitatea in capul unui tanar visator, cu aspiratii, cu visuri si sperante, fost student, actual somer, viitor angajat intr-un post fara viitor – de fapt. Sa treci de la a scorni articole “for a living” la a munci pentru o bucata de paine care sa-ti ajunga o luna intreaga e… Nu mai zic cum e. Aici completati voi spatiile. Din cauza asta si a multor altor chestii intamplate pe parcurs nu am mai scris. Imi cer iertare si promit sa nu mai renunt, promit sa imi urmez propriile sfaturi si sa incep din nou sa scriu si sa sper!

Lumea asta merita sa vada de ce sunt in stare!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s