Esti ultimul meu inceput

Am obosit si am ajuns la varsta la care sa te grabesti e periculos, sa te enervezi e daunator, sa ai incredere e prostesc si sa te temi e prea tarziu.

Nu mai pot sa iubesc pentru doi, sperand ca intr-o buna zi totul se va schimba si ma vei iubi si tu. Nu mai pot sa ma prefac si sa-mi spun ca totul e bine cand, de fapt, nu e asa. Nu ma multumesc cu o relatie, vreau o iubire! Trainica sa fie! Sa n-o doboare nimeni si nimic. O fundatie solida pe care sa-mi construiesc viitorul.

Nu vreau un om perfect, vreau un sot care sa ma iubeasca si sa-mi fie alaturi si cand ii e greu, nu doar cand ii e bine langa mine. Ma pricep la rezolvat probleme, dar nu pot sa le rezolv pe ale amandurora, oricat mi-as dori.

In tot acest timp, am invatat ca oamenii nu se schimba si ca oricat te-ai stradui tu, daca esti singurul din relatie care se straduieste nu poti face sa fie totul bine…

Realitatea e trista… Dar visurile sunt doar o iluzie

Advertisements
Ce vrea o fata de 26 de ani

Ce vrea o fata de 26 de ani

Multumesc, multumesc! Laura Sararu la microfon. Ma bucur sa va cunosc pe toti si pe fiecare in parte.

Cu jumatate de an in urma luam decizia unei despartiri, dureroasa asa cum s-a dovedit ulterior, despartire in urma careia nu m-am refacut complet si simt ca m-am pierdut pe mine, desi bine stiu ca nu e adevarat. Ce pot sa constat e ca obisnuinta este un sentiment mai indaratnic decat iubirea. Insa faptul ca dupa luni de zile scriu din nou aici ma face sa cred ca sunt pe drumul cel bun si ca abia acum sunt pregatita sa apas butonul de restart. Iar de data asta vreau sa incep mai bine, mai in forta si sa muncesc mai mult ca niciodata pentru a-mi cladi fericirea. Pentru ca, asa cum am aflat, nimeni nu e responsabil decat de propria lui fericire. Da, suntem egoisti, mai egoisti ca niciodata atunci cand o relatie se incheie. Pentru ca nu mai suntem dispusi sa investim mult ca sa ramanem cu nimic, nu mai iertam des, vedem mai bine si mai clar ca niciodata si asta nu e un lucru rau.

Vreau sa fiu apreciata pentru ceea ce sunt si rasplatita corespunzator purtarii mele. Vreau sinceritate si intelegere, vreau sa fiu incurajata cand mi-e greu, cineva pe care sa stiu ca ma pot baza, un barbat prezent in toate camerele sufletului si vietii mele. Nu mai vreau absente nemotivate, am avut destule. Nu mai vreau scuze ieftine, m-am saturat de ele. Nu vreau sa facem lucrurile pentru ca e timpul, ci pentru ca ni le dorim atat de mult incat nu vrem sa mai petrecem nici o zi din viata fara ele. Nu vreau sa fiu aleasa de nevoie, ci de voie. In viata mea nu mai e loc de temeri si nereusite, de sperante desarte si dezamagiri.

Nu mai vreau sa fiu puternica, vreau sa fiu iubita si sa iubesc atat de mult incat sa ne petrecem restul vietii impreuna. E de ajuns lupta, acum e momentul sa ma abandonez in bratele barbatului meu, sa-l iubesc cu toata fiinta si sa-i dau tot ce am mai bun in suflet si in mine, pentru ca stiu ca el e acolo pentru mine si ma protejeaza, pentru ca el e casa mea si in bratele lui traiesc cel mai frumos basm posibil. Cu mai putin de atat nu ma mai multumesc.

Impreuna vreau sa cladim cel mai frumos si durabil edificiu 🙂 Care e acesta?

Miscare si repaus

E incredibil cum, atunci cand o relatie se incheie, ramai cu o gramada de timp liber. Prima gura de libertate e proaspata, ti se pare meritata, e ca si cand ai invata sa respiri din nou pe cont propriu. Poate inainte iti plangeai de mila ca nu ai timp si acum ti se pare foarte tare sa ai atata timp liber. E misto, ce sa zic, pana cand realizezi ca trebuie sa gasesti cu ce sa il umpli :))

Depinde foarte mult ce fel de persoana esti – tot timpul dependent de cineva sau mai degraba independent de la natura – in functie de asta iti va fi ori incredibil de greu ori suportabil chinul re-obisnuirii cu notiunea de a fi si de a face lucrurile de unul singur. Lasam deoparte motivele despartirii, ca a fost de comun acord sau nu etc – mai conteaza si astea, dar nu despre asta e vorba.

In loc sa stai pe canapea ca un cartof – poate iti e cunoscuta notiunea de “potato couch” – incearca, mai bine, sa gasesti activitati utile si placute care sa iti ia gandurile negre sau macar sa te faca sa uiti de ele pentru un timp. Pe mine m-au ajutat urmatoarele:

  1.  Mersul la sala. In principiu, merg de doua ori pe saptamana, cand e posibil chiar si de trei ori, si petrec intre 1-2 ore, in functie de timpul disponibil. Nu ma duc acolo pentru “minunatii” barbati musculosi – mi se par infumurati si superficiali – merg pentru efort fizic, modelare corporala si miscare.
  2. Cumparaturile. Asta nu inseamna sa pleci cu bratul plin de sacose din primul magazin in care intri, ci sa nu iti refuzi micile placeri – un produs cosmetic, o geanta, o ciocolata, ceva care iti face placere si se incadreaza in buget.
  3. Cititul. Pentru asta trebuie sa gasesti o carte care sa-ti faca placere sa o citesti. Daca, de regula, cititul iti provoaca somnolenta nu o folosi decat in cazuri extreme – insomniile :)) mai bine mergi la un film bun daca cititul nu e pentru tine 😉
  4. Plimbarile. Sunt destul de placute daca esti o persoana careia ii place sa iasa din casa. Pentru mine sunt o adevarata binecuvantare – sa ies in aer liber, sa ma bucur de adierea vantului, de mirosul florilor… Viata e frumoasa asa simpla cum e. Si ce ne mai place sa o complicam cateodata…
  5. Dansul. E o metoda foarte buna de a te destresa daca, bineinteles, iti place sa dansezi. Eu “vizitez” un local in care se danseaza cam de doua ori pe luna si ma simt bine. Pentru mine, dansul e o metoda foarte frumoasa de a ma exprima liber.
  6. La o cafea. Pentru asta mai ai nevoie si de prieteni 😀 putem inlocui cafeaua cu orice iti face placere sa bei, cafeaua e doar cu titlu de prezentare 😉 ce altceva putea sa scrie o pasionata bautoare de cafea ca mine? Ideea e sa iesi in oras cu prietenii, sa vorbiti, sa va simtiti bine si sa mai uitati de griji/nevoi/serviciu si altele.
  7. Practicarea unui sport. La mine asta urmeaza la vara si o sa vad spre ce ma orientez, fie si ocazional. Parca tot as juca o partida de volei ca-n vremurile bune 😀
  8. Mersul in vacanta. Munte, mare, departe, aproape, o escapada e intotdeauna binevenita. Eu deocamdata doar visez la momentul in care picioarele o sa-mi atinga apa sarata si privirea o sa-mi cuprinda intinderea nesfarsita… Mi-e dor de tine, mare albastra!
  9. Traieste clipa! Aminteste-ti cum e sa te bucuri de fiecare zi fara sa iti faci planuri, sa iei totul asa cum se desfasoara, fara sa te impotrivesti, fara teama, fara regrete. Ar fi ideal asa, nu? Sa te bucuri de fiecare zi ca si cand ar fi ultima.
  10. Iubeste-te. Esti minunat/a asa cum esti, cu tot cu defecte si cine spune altceva nu merita sa te aiba in preajma nici macar o clipa. Ai grija de tine, de corpul si sufletul tau, fii optimist si lucrurile bune nu vor inceta sa apara! Accepta-te si iarta-te, cu totii suntem oameni si gresim, iar faptul ca ne judecam aspru de cele mai multe ori ne fac sa avem regrete si stim cu totii ca emotiile negative nu sunt benefice pentru sanatate.

Miscare si repaus. Miscare fizica si repaus sufletesc. Despre asta e vorba in titlu. Felul in care simt imi afecteaza modul in care gandesc, iar modul in care gandesc imi influenteaza viata. Poate o sa am curaj sa detaliez intr-o buna zi si o sa am si exemple, nu doar teorie. Am primit schimbari pe care mi le doream cu ardoare, schimbari care mi-au schimbat viata si modul de a gandi, schimbari pe care le-am cerut si chemat in fiecare zi in mintea si sufletul meu pana cand ele au devenit realitate. Si ele continua! Si simt in mine o curgere nesfarsita de stare de bine… Ma simt bine pentru prima data in viata.

In echilibru

Cum sunt unele momente in viata cand luni si ani de-a randul nu se intampla nimic, exact ca in episoadele dintr-un serial, si momente cand masina vireaza stranga brusc si totul, dar absolut totul ia o turnura neasteptata! Viata asta bate filmul de cele mai multe ori!

Stii momentele cand chemi, strigi si implori schimbarea sa vina? Si daca nu vine, o produci tu in cele din urma? Da, recunosc, viata trebuie sa fie o continua schimbare; ea este, de fapt o continua schimbare la nivel micro – lucruri care se intampla usor diferit in fiecare zi, dar nu le observi pentru ca ai nasul prea adanc infipt in probleme. Ei bine, eu vorbesc de schimbarile care dau o turnura neasteptata vietii, schimbarile care modifica destine – in bine!

Sunt linistita, traiesc frumos si plenar viata, ma simt impacata – dupa atata timp sunt IMPACATA cu mine! Ma simt bine in pielea mea, ma comport asa cum sunt eu de fapt, fara sa simt nevoia sa fac pe plac cuiva – si ma simt atat de bine! In sfarsit mi-am gasit locul si poate si norocul!

Sunt fericitaaaaaaa!

DSC00910

Viata – O continua lupta cu neputinta

Da, exact asta e viata, un lung sir de lupte cu neputinta. De unde acest gand? Am vazut zilele trecute un batran care se chinuia sa traverseze strada – pe trecerea de pietoni, regulamentar – in carja, avea un grad partial de invaliditate, iar asta inseamna ca punea un picior in fata celuilalt, deplasandu-se cu pasi de furnica, grabit in ritmul lui caci nu mai avea unda verde pentru prea mult timp. Iar dupa ce a reusit sa traverseze, obosit fiind de efortul de a trece strada cat putea de repede, s-a sprijinit cu spatele de un stalp pentru a-si trage o clipa sufletul. Traversarea strazii era pentru el, probabil, o combinatie intre o victorie amara, un chin si frica de a nu da peste el un sofer grabit…

Lectii de viata

De multe ori mi s-a spus ca sunt mai matura decat par la prima vedere si nu spun asta sa ma laud, o fac tocmai ca sa intelegeti contextul si putin din ceea ce sunt. Incerc sa invat cate ceva din fiecare experienta, chiar daca asta e un cliseu pe care il spune toata lumea. Eu chiar invat, cand fac greseli ma dau cu capu’ de pereti si ma acuz, aducandu-mi toate invinuirile posibile, asta pentru ca sunt perfectionista in tot ceea ce fac, perfectionism care a cam fost pus la pastrare in ultima perioada. Desi am trait putin, am cules esentialul din tot ce am facut pana acum si imi asum fiecare decizie, buna sau rea. Nu regret nimic, deoarece multe din lucrurile pe care le-am facut m-au ajutat sa fiu mai inteleapta.
Am avut incredere in fiecare persoana pe care am cunoscut-o si asta mi-a adus prejudicii nu doar o data. La mine exista doar “nevinovat pana la proba contrarie”. Si cum asta sunt si nu am ce sa fac, nu am invatat din greseli, ci am continuat sa am incredere oarba, chiar daca unii nu meritau. Increderea se castiga, asta trebuia sa invat demult si totusi nu am reusit nici pana acum.
Am oferit totul chiar si cand nu mi s-a inapoiat nimic. Nu! Nu am oferit totul ca sa primesc ceva in schimb, dar nici nu am facut asta ca sa se profite de mine. La un moment dat ma simteam… e foarte greu sa rostesc cum ma simteam. Nu aveam deloc incredere in mine, nu credeam ca am vreo calitate sau ca pot fi de folos cuiva. Nu credeam ca merit sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca si nu credeam ca acel cineva o sa existe vreodata. Eram convinsa ca nu merit sa mi se intample nimic bun si frumos si asta din cauza oamenilor intalniti… din cauza unor oameni carora nu le-as intinde acum o mana de ajutor pe marginea prapastiei! Dealtfel, Sfantul Gheorghe e patronul meu spiritual si nu pot fi altfel decat razbunatoare, platind fiecaruia dupa merit.
Am trait momente grele, cand regretam nedreptatile care mi se faceau la tot pasul… rautatea unora nu are limite si daca ii voi intalni vreodata n-as vrea decat sa am satisfactia de a le rade in nas, mai fericita si realizata decat vor fi ei in cele mai frumoase vise! Pana atunci mai am de lucru.
Si totusi, am invatat ca multe din cele traite eu insami le-am atras, fiindca nu m-am considerat demna de altceva. Am trait pe pielea mea efectele unui gand pozitiv, care daca este gandit de suficiente ori aduce cu sine fapte pozitive, mai multe decat credeti, din partea celorlalti. De multe ori traiesc ceea ce imi imaginez. De multe ori intalnesc oamenii la care ma gandesc in mod repetat.
Am stat mult timp fara sa am o ocupatie, un serviciu dupa terminarea facultatii. Si in tot acest timp de stat degeaba nu m-am considerat capabila de nici un serviciu, motiv pentru care nici nu gaseam vreunul. Ei bine, dupa ce am vazut ca oameni mai prosti decat mine si-au gasit de lucru si se descurca, ala a fost momentul in care am vrut sa-mi demonstrez ca pot si o sa realizez ce imi propun! Am fost chemata la un interviu cu ceva timp inainte de ziua mea, apoi a urmat o testare. Tot drumul spre Craiova mi-a fost rau si tot drumul m-am incurajat spunandu-mi ca mai rau de atat nu are cum sa fie :)) Ma incurajam! Eu, cea care in trecut ma acuzam! Cred ca, pentru moment, m-am impacat cu mine. Am ajuns la un numitor comun si vreau ca de aici inainte binele si raul din mine sa conlucreze. Vreau sa construiesc un viitor mai bun pentru mine si nu pot face asta daca nu am – nici macar – sustinerea mea deplina!
Ce-am priceput eu in 25 de ani de cand “fac umbra pamantului”:
  • Cand esti intr-o cearta permanenta cu tine, nu poti sa realizezi nimic, sa faci nimic, iei decizii proaste pe care le regreti dupa, stagnezi si asta e cel mai rau lucru care ti se poate intampla!
  • Se pot face lucruri rele si din intentii bune.
  • Invidia, gelozia, criticismul, sunt sentimente care nu-ti permit sa evoluezi, care te rod pana nu vor mai avea ce, pana iti va ramane un gol atat de mare inauntru incat nu vei avea cu ce sa-l umpli.
  • Exista intelegere in tacere, chiar si tacerea e un raspuns.
  • Nu conteaza cati prieteni ai – intotdeauna vei avea momente in care te vei simti singur si parasit.

Chiar daca nu sunt motto-uri dupa care sa traiesti, ci doar niste concluzii, linii trase ale unor adunari si scaderi, pierderi si castiguri ale vietii, ele ma ajuta sa-mi pun, momentan, ordine in ganduri si in viata. Ce e mai bun de-abia acum urmeaza! Save the best for last!

Laura Sararu