Lectii de viata

De multe ori mi s-a spus ca sunt mai matura decat par la prima vedere si nu spun asta sa ma laud, o fac tocmai ca sa intelegeti contextul si putin din ceea ce sunt. Incerc sa invat cate ceva din fiecare experienta, chiar daca asta e un cliseu pe care il spune toata lumea. Eu chiar invat, cand fac greseli ma dau cu capu’ de pereti si ma acuz, aducandu-mi toate invinuirile posibile, asta pentru ca sunt perfectionista in tot ceea ce fac, perfectionism care a cam fost pus la pastrare in ultima perioada. Desi am trait putin, am cules esentialul din tot ce am facut pana acum si imi asum fiecare decizie, buna sau rea. Nu regret nimic, deoarece multe din lucrurile pe care le-am facut m-au ajutat sa fiu mai inteleapta.
Am avut incredere in fiecare persoana pe care am cunoscut-o si asta mi-a adus prejudicii nu doar o data. La mine exista doar “nevinovat pana la proba contrarie”. Si cum asta sunt si nu am ce sa fac, nu am invatat din greseli, ci am continuat sa am incredere oarba, chiar daca unii nu meritau. Increderea se castiga, asta trebuia sa invat demult si totusi nu am reusit nici pana acum.
Am oferit totul chiar si cand nu mi s-a inapoiat nimic. Nu! Nu am oferit totul ca sa primesc ceva in schimb, dar nici nu am facut asta ca sa se profite de mine. La un moment dat ma simteam… e foarte greu sa rostesc cum ma simteam. Nu aveam deloc incredere in mine, nu credeam ca am vreo calitate sau ca pot fi de folos cuiva. Nu credeam ca merit sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca si nu credeam ca acel cineva o sa existe vreodata. Eram convinsa ca nu merit sa mi se intample nimic bun si frumos si asta din cauza oamenilor intalniti… din cauza unor oameni carora nu le-as intinde acum o mana de ajutor pe marginea prapastiei! Dealtfel, Sfantul Gheorghe e patronul meu spiritual si nu pot fi altfel decat razbunatoare, platind fiecaruia dupa merit.
Am trait momente grele, cand regretam nedreptatile care mi se faceau la tot pasul… rautatea unora nu are limite si daca ii voi intalni vreodata n-as vrea decat sa am satisfactia de a le rade in nas, mai fericita si realizata decat vor fi ei in cele mai frumoase vise! Pana atunci mai am de lucru.
Si totusi, am invatat ca multe din cele traite eu insami le-am atras, fiindca nu m-am considerat demna de altceva. Am trait pe pielea mea efectele unui gand pozitiv, care daca este gandit de suficiente ori aduce cu sine fapte pozitive, mai multe decat credeti, din partea celorlalti. De multe ori traiesc ceea ce imi imaginez. De multe ori intalnesc oamenii la care ma gandesc in mod repetat.
Am stat mult timp fara sa am o ocupatie, un serviciu dupa terminarea facultatii. Si in tot acest timp de stat degeaba nu m-am considerat capabila de nici un serviciu, motiv pentru care nici nu gaseam vreunul. Ei bine, dupa ce am vazut ca oameni mai prosti decat mine si-au gasit de lucru si se descurca, ala a fost momentul in care am vrut sa-mi demonstrez ca pot si o sa realizez ce imi propun! Am fost chemata la un interviu cu ceva timp inainte de ziua mea, apoi a urmat o testare. Tot drumul spre Craiova mi-a fost rau si tot drumul m-am incurajat spunandu-mi ca mai rau de atat nu are cum sa fie :)) Ma incurajam! Eu, cea care in trecut ma acuzam! Cred ca, pentru moment, m-am impacat cu mine. Am ajuns la un numitor comun si vreau ca de aici inainte binele si raul din mine sa conlucreze. Vreau sa construiesc un viitor mai bun pentru mine si nu pot face asta daca nu am – nici macar – sustinerea mea deplina!
Ce-am priceput eu in 25 de ani de cand “fac umbra pamantului”:
  • Cand esti intr-o cearta permanenta cu tine, nu poti sa realizezi nimic, sa faci nimic, iei decizii proaste pe care le regreti dupa, stagnezi si asta e cel mai rau lucru care ti se poate intampla!
  • Se pot face lucruri rele si din intentii bune.
  • Invidia, gelozia, criticismul, sunt sentimente care nu-ti permit sa evoluezi, care te rod pana nu vor mai avea ce, pana iti va ramane un gol atat de mare inauntru incat nu vei avea cu ce sa-l umpli.
  • Exista intelegere in tacere, chiar si tacerea e un raspuns.
  • Nu conteaza cati prieteni ai – intotdeauna vei avea momente in care te vei simti singur si parasit.

Chiar daca nu sunt motto-uri dupa care sa traiesti, ci doar niste concluzii, linii trase ale unor adunari si scaderi, pierderi si castiguri ale vietii, ele ma ajuta sa-mi pun, momentan, ordine in ganduri si in viata. Ce e mai bun de-abia acum urmeaza! Save the best for last!

Laura Sararu

Ecouri

O slujba, un apartament, o familie; acestea sunt lucruri pe care fiecare din noi si le doreste. Daca se poate, slujba sa fie full-time, iar apartamentul cumparat. In Romania, tara tuturor imposibilitatilor, deja cerem prea mult. EI nu pot oferi decat iluzia unui camin: o “tentativa” de salariu, un apartament, sau mai rau, o garsoniera cu chirie, si vorbe-n vant. Nu sunt decat niste vanzatori de iluzii si o stiu prea bine, s-au obisnuit cu statutul de atata timp de cand practica meseria de “politicieni”.

Ne amagesc cu zicala “Nu sunt bani” in timp ce ei au salarii si pensii de zeci de milioane lunar, bani pe care noi i-am strange in jumatate de an sau chiar mai mult. Ne spun ca se fac eforturi pentru “peticirea” autostrazilor, pentru a se oferi medicamente compensate si invatamant de calitate, cand, de fapt, nimeni nu face nimic.

Cerem prea mult daca vrem orase curate si autostrazi fara gropi?

Cerem prea mult daca vrem profesori stapani pe materie si cu har de a preda? Mai mult decat atat, profesori care sa-si lase problemele acasa atunci cand incepe cursul?

Cerem prea mult daca ne dorim ca, odata ajunsi in spital, sa ni se faca analize si operatii gratuit? Doar platim pentru asta! Chiar trebuie ca sanatatea noastra sa aiba pret?

Da, dragii mei, cerem prea mult de la Romanica noastra. Nu avem cu ce s-o comparam. In zadar ne gandim la diferite modele europene, caci tara noastra nu va arata niciodata asa. Asta pentru ca oamenii din interiorul granitelor tarii, in loc sa taca si sa faca, nu stiu decat sa critice si sa nu faca nimic.

In loc de concluzie, va voi oferi un adevar la care vreau sa va ganditi: politicienii se comporta si ne trateaza astfel dintr-un singur motiv – NOI LE PERMITEM! Trist, dar adevarat 😦 tacerea noastra e un raspuns al naiba de graitor pentru ei, permitandu-le sa stea comod in fotolii, fara grija noastra pe cap.

Intrebarea e: CE AVEM DE GAND SA FACEM?

Vointa femeii invinge

Vremurile in care traim sunt grele. Nu ca am fi avut de ales, dar toate generatiile au trebuit sa se adapteze la timpurile in care au trait. Si cum vremurile se schimba, si oamenii se schimba. Sau si mai bine  zis, oamenii schimba vremurile.

E un timp in care extremele sunt la ordinea zilei: schimbarile climatice si sarbatorile petrecute in familie, prostitutia la fetele de scoala generala si liceu, violurile si casatoriile (din interes, normal). Si exemple ar mai fi, le stiti fiecare din voi. Sunt vremuri in care noi, fetele si femeile din toata lumea, NU NE MAI PERMITEM sa fim sclave, sa ascultam orbeste de voi, barbatii, sa nu avem niciun cuvant de spus, sa facem copii si mancare, sa fim folosite ca niste carpe ca sa va satisfacem placerile. Vremea fetelor cuminti, ascultatoare, a trecut de mult.

E vremea femeilor independente, rele, dure, care au intotdeauna ceva de comentat in certuri, vesnic nemultumite (perfectioniste in esenta), care n-au nevoie de inel pe deget ca sa se simta implinite, care se pot lipsi de barbatul iubit atunci cand acesta le face sa sufere (chiar daca despartirea e dureroasa), femeile care stiu sa se bucure de fiecare clipa, care au agenda incarcata si, totusi, au timp pentru toate, care nu sunt pe principiul “virginitate pana la casatorie” si nu se tem sa aleaga ceva mai bun pentru ele pentru a se simti bine din toate punctele de vedere (sufleteste si trupeste).

Rusinea, cumintenia, timiditatea nu-si au locul acum cand progresul se face din mers. Totul se face la viteza secolului XX, o viteza care elimina ratatii din mers si-i numeste mediocri, oameni pur si simplu.

Femeia invinge timpul, suferinta, barfa, ideile preconcepute in legatura cu ea. Depaseste limite, sparge bariere, topeste inimi de gheata si are ca dicton: “Dificilul e ceea ce poate fi realizat imediat, imposibilul e ceea ce cere ceva mai mult timp”. Intotdeauna gaseste resurse sa mearga mai departe.

Democratie, “colt de Rai”

“Jurnalistul este cainele de paza al democratiei.” Asta e una din informatiile primare invatate la specializarea cu acelasi nume-jurnalism. Dar ce te faci cand comunismul isi poarta cadavrul cu haina democratiei? Sau cand comunistii misuna pretutindeni dupa ciolan in sistemul democratic? Sau cand in “coltul de Rai” numit democratie multe abuzuri se petrec in familie, in spatele usilor inchise? Si exemple ar mai fi. Dar sa le luam pe rand si pe categorii.

Exemplul 1: campania electorala din anul curent (2009). Peste tot numai fete comuniste care incearca sa impresioneze prin cuvinte democratice, sau chiar se bat in cuvinte democratice (=se improasca unul pe altul cu noroi). Promisiuni ce nu vor fi duse niciodata la bun sfarsit, goana nesfarsita dupa “ciolan”, sloganuri si afise electorale ce impanzesc orasele, adica o interminabila lupta curata in cuvinte murdare sau o lupta murdara in cuvinte si mai murdare, cum vreti voi.

Exemplul 2: violenta in familie. Sunt multe femei care se asteapta la o bataie “rupta din Rai” dupa ce barbatul se intoarce acasa beat. Si e posibil ca, intr-o buna zi, barbatul sa nu se mai opreasca, iar femeia sa se duca-n Rai din cauza loviturilor prea puternice. Sau exista multe mame care-si invinetesc odraslele pe acelasi principiu. Sa nu mai vorbesc de ingeniozitatea cu care gasesc obiecte de care sa se ajute in acest demers (nuiele, curele).

Exemplul 3: fete care sunt trimise sa se prostitueze de proprii parinti. In liceu aveam o colega care ne povestea ca mama ei o trimitea sa plateasca facturile, dar nu-i dadea bani. Ajutati de zvonuri si “citind-o” putin am aflat pana la urma cu ce se ocupa. Intrebarea e: va imaginati cate fete fac asta din motive financiare?

Ehee, dragii mosului, sa fiti cuminti, sa ascultati de parinti, ca nu se stie pe ce drum o sa apucati. Si poate vine mosu-n dar cu o democratie in adevaratul sens al cuvantului. Pana atunci insa… am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.

Jurnalistii – deschizatori de porti

Scandalul Watergate a fost ca o reactie in lant. E suficient sa spunem Watergate pentru a ne da seama de puterea pe care o au jurnalistii. Watergate = poarta pe apa, poarte apei. Asta inseamna ca s-a creat o poarta acolo unde era putin probabil sau aproape imposibil. A fost ca o bresa in sistem pe unde adevarul a iesit la iveala. De la ceva insignifiant s-a nascut un gigant, un bulgare de zapada ce a declansat avalansa. Cinste jurnalistilor carora le pasa de ceea ce scriu! Cinste jurnalistilor carora le place ceea ce fac!

Sa reflectam: daca jurnalistii nu ar fi dat importanta acelui fir al Ariadnei? Simplu: ancheta secolului nu ar fi existat si noi nu am fi fost macar impresionati, daca nu motivati de puterea exemplului. Ar fi fost doar oameni care-si fac datoria si atat, care vin la serviciu cu gandul “Nu se mai termina odata?”, care ar astepta decat banii de pe urma jobului si poate chiar mai mult. Pentru ca inca mai este numit job jurnalismul – chiar daca in redactii reporterii au absolvit psihologia sau dreptul, descoperindu-si brusc veleitati de jurnalist. Ca orice meserie trebuie tratata cu respect si devotament (atat pentru profesia in sine, cat si pentru cititorii si colegii de breasla).

Nu e usor sa practici o meserie la care toti au impresia ca se pricep. Nu e usor sa-ti pastrezi credibilitatea ta ca persoana si integritatea redactiei. Nu ca m-as pricepe grozav la asta si-mi permit sa dau sfaturi. Dar as vrea ca toti oamenii, jurnalistii in special, sa fie sinceri cu ei si sa practice o meserie la care se pricep si mai mult decat atat, sa le placa ceea ce fac!

Totul sta in puterea cuvantului. Cuvantul deschide porti si le inchide, starneste revolte si incheie paci. Depinde cum e folosit. Asta si obiectivitatea, detasarea fata de eveniment. Arta jurnalismului este de a construi un enunt si un articol bun din cuvinte obisnuite. Infloriturile nu impresioneaza pe nimeni pe termen lung. Cuvintele au o muzica interioara, important e sa faceti cititorii s-o auda. Succes!

Vorbe de duh

Valoarea frumusetii o stabileste judecata privirii, iar nu o reclama vulgara trambitata de vocea unui negustor.

Pentru tinerii din zilele noastre, moda este setata de ceea ce se vede pe ecranul televizorului. Mai ales la adolescenti. Ei sunt cel mai usor de influentat din acest punct de vedere. Daca au un ambalaj “misto”, ce mai conteaza ce e inauntru?

Cand viciul acorda clementa, aceasta este atat de vasta, incat il gratiaza pe cel ce a gresit, din dragoste de pacat.

Daca ar acorda viciul clementa… Numai Dumnezeu stie unde s-ar putea ajunge! OAMENII isi acorda clementa si nu numai din cand in cand; mai mereu – in cazul viciilor, in special, si in toate celelalte cazuri, in general. Cat despre vastitatea clementei, asa cum spune aceasta zicala, il gratiaza pe cel ce a gresit, din dragoste de pacat.

Sa nu judece cizmarul dincolo de sandala.

Asta e o zicala de care toti ar trebui sa tinem cont. Pentru ca judecarea persoanelor de langa noi vine in momentul in care nu ne punem in pielea celuilalt. Din punctul de vedere al jurnalismului, nici atat, pentru ca noi avem datoria sa prezentam faptele cat mai obiectiv cu putinta, fara sa le alteram intelesul. Altfel spus, fiecare sa judece atat cat ar vrea sa fie judecat si nu mai departe de ceea ce se pricepe (ramura, specializare etc).

Fericiti sunt cei ce asculta pe cei care ii critica si sunt in stare sa se corijeze.

Cu totii criticam la un moment dat, dar nu prea ne place critica. E o stare de fapt. De aceea sunt de apreciat persoanele care accepta critica (realizand faptul ca aceasta nu face decat sa ii ajute sa fie mai buni) si chiar vad si asculta sfatul de dincolo de critica.

Vorba este chipul sufletului.

Pentru noi, jurnalistii (in devenire sau consacrati), este foarte important sa dam o forma cuvantului (scris sau vorbit), in asa fel incat sa ne dobandim credibilitatea si cititorul sa isi poata da seama ce fel de persoane suntem.

Mintea misca materia.

In cazul nostru, poate misca muntii din loc. Mintea da nastere cuvantului, care poate da jos presedinti de stat (afacerea Watergate).

Cunoaste-te pe tine insuti.

Daca nu stim totul despre noi, cum putem sti totul despre subiectul despre care avem de gand sa scriem?

Si nu in ultimul rand,

Amesteca putina simplicitate in intelepciune.