Lectii de viata

De multe ori mi s-a spus ca sunt mai matura decat par la prima vedere si nu spun asta sa ma laud, o fac tocmai ca sa intelegeti contextul si putin din ceea ce sunt. Incerc sa invat cate ceva din fiecare experienta, chiar daca asta e un cliseu pe care il spune toata lumea. Eu chiar invat, cand fac greseli ma dau cu capu’ de pereti si ma acuz, aducandu-mi toate invinuirile posibile, asta pentru ca sunt perfectionista in tot ceea ce fac, perfectionism care a cam fost pus la pastrare in ultima perioada. Desi am trait putin, am cules esentialul din tot ce am facut pana acum si imi asum fiecare decizie, buna sau rea. Nu regret nimic, deoarece multe din lucrurile pe care le-am facut m-au ajutat sa fiu mai inteleapta.
Am avut incredere in fiecare persoana pe care am cunoscut-o si asta mi-a adus prejudicii nu doar o data. La mine exista doar “nevinovat pana la proba contrarie”. Si cum asta sunt si nu am ce sa fac, nu am invatat din greseli, ci am continuat sa am incredere oarba, chiar daca unii nu meritau. Increderea se castiga, asta trebuia sa invat demult si totusi nu am reusit nici pana acum.
Am oferit totul chiar si cand nu mi s-a inapoiat nimic. Nu! Nu am oferit totul ca sa primesc ceva in schimb, dar nici nu am facut asta ca sa se profite de mine. La un moment dat ma simteam… e foarte greu sa rostesc cum ma simteam. Nu aveam deloc incredere in mine, nu credeam ca am vreo calitate sau ca pot fi de folos cuiva. Nu credeam ca merit sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca si nu credeam ca acel cineva o sa existe vreodata. Eram convinsa ca nu merit sa mi se intample nimic bun si frumos si asta din cauza oamenilor intalniti… din cauza unor oameni carora nu le-as intinde acum o mana de ajutor pe marginea prapastiei! Dealtfel, Sfantul Gheorghe e patronul meu spiritual si nu pot fi altfel decat razbunatoare, platind fiecaruia dupa merit.
Am trait momente grele, cand regretam nedreptatile care mi se faceau la tot pasul… rautatea unora nu are limite si daca ii voi intalni vreodata n-as vrea decat sa am satisfactia de a le rade in nas, mai fericita si realizata decat vor fi ei in cele mai frumoase vise! Pana atunci mai am de lucru.
Si totusi, am invatat ca multe din cele traite eu insami le-am atras, fiindca nu m-am considerat demna de altceva. Am trait pe pielea mea efectele unui gand pozitiv, care daca este gandit de suficiente ori aduce cu sine fapte pozitive, mai multe decat credeti, din partea celorlalti. De multe ori traiesc ceea ce imi imaginez. De multe ori intalnesc oamenii la care ma gandesc in mod repetat.
Am stat mult timp fara sa am o ocupatie, un serviciu dupa terminarea facultatii. Si in tot acest timp de stat degeaba nu m-am considerat capabila de nici un serviciu, motiv pentru care nici nu gaseam vreunul. Ei bine, dupa ce am vazut ca oameni mai prosti decat mine si-au gasit de lucru si se descurca, ala a fost momentul in care am vrut sa-mi demonstrez ca pot si o sa realizez ce imi propun! Am fost chemata la un interviu cu ceva timp inainte de ziua mea, apoi a urmat o testare. Tot drumul spre Craiova mi-a fost rau si tot drumul m-am incurajat spunandu-mi ca mai rau de atat nu are cum sa fie :)) Ma incurajam! Eu, cea care in trecut ma acuzam! Cred ca, pentru moment, m-am impacat cu mine. Am ajuns la un numitor comun si vreau ca de aici inainte binele si raul din mine sa conlucreze. Vreau sa construiesc un viitor mai bun pentru mine si nu pot face asta daca nu am – nici macar – sustinerea mea deplina!
Ce-am priceput eu in 25 de ani de cand “fac umbra pamantului”:
  • Cand esti intr-o cearta permanenta cu tine, nu poti sa realizezi nimic, sa faci nimic, iei decizii proaste pe care le regreti dupa, stagnezi si asta e cel mai rau lucru care ti se poate intampla!
  • Se pot face lucruri rele si din intentii bune.
  • Invidia, gelozia, criticismul, sunt sentimente care nu-ti permit sa evoluezi, care te rod pana nu vor mai avea ce, pana iti va ramane un gol atat de mare inauntru incat nu vei avea cu ce sa-l umpli.
  • Exista intelegere in tacere, chiar si tacerea e un raspuns.
  • Nu conteaza cati prieteni ai – intotdeauna vei avea momente in care te vei simti singur si parasit.

Chiar daca nu sunt motto-uri dupa care sa traiesti, ci doar niste concluzii, linii trase ale unor adunari si scaderi, pierderi si castiguri ale vietii, ele ma ajuta sa-mi pun, momentan, ordine in ganduri si in viata. Ce e mai bun de-abia acum urmeaza! Save the best for last!

Laura Sararu

Am revenit :) Concurs de carte avem!

Stiu, stiu, am lasat o promisiune sa pluteasca in aer, sunt datoare vanduta! Ultima data am spus ca voi vorbi despre detectorul de minciuni, insa job-ul pe care il am imi mananca tot timpul, acum ca lucrez full time. O saptamana sunt de la 8 la 17, in weekend lucrez de la 8 la 13, iar saptamana urmatoare de la 11 la 20, am o singura duminica libera la fiecare doua saptamani. And this sucks! Anyway, ca sa ma revansez dau drumul unui concurs al carui premiu va fi o carte, iar surprizele nu se vor opri aici – le voi anunta pe parcurs pe pagina de facebook Citate preferate.

Premiul oferit

Conditii de inscriere:

1. Sa va abonati prin e-mail la postarile acestui blog.

2. Sa dati like paginii Citate preferate.

3. Sa lasati un comentariu la aceasta postare cu raspunsul la intrebarea “De ce citesti?” + e-mail-ul vostru + numele de facebook cu care ati dat like paginii.

Toate cerintele sunt obligatorii, daca una dintre ele nu va fi respectata inscrierea nu se considera valida. Raspunsul pe care eu il voi considera original, unic si cel mai cel dintre toate va fi ales castigator.

May the most inspired answer win!

Mai astept raspunsuri pana pe 10 septembrie! Concursul se prelungeste! La final voi oferi 2 carti, nu una, cea de-a doua se numeste “1000 de momente ale uituceniei (din care ne-am amintit doar 246)”. Asadar, rabdare si succes!